Arum italicum (verde)

Plantă perenă, ierboasă, cu tubercul și veșnic verde. Frunziș decorativ, înflorire interesantă și neobișnuită, fructe roșii spectaculoase, care apar la sfârșitul verii și toamna.

Frunza este mare și ajunge uneori până la 30 cm, netedă și pieloasă, cu o frumoasă colorație marmorată.

În arșița verii, frunzișul dispare pentru o vreme și reapare toamna, iar arumul iernează cu frunzele sale.

Complet rezistent la iarnă în condițiile noastre. Înălțime de până la 30 cm, lățime 20-30 cm. Crește pe sol fertil și moderat umed, la umbră și semiumbră.

Cum se cultivă

Arumul: Este o plantă cu înflorire de primăvară, cu un frunziș spectaculos, care nu degeră nici iarna.

Partea din spate a frunzelor se colorează vara în galben-verde, iar iarna în portocaliu-roșu.

Arumul preferă solurile de tip cernoziom, umede.

Se combină bine cu alte specii perene în jurul copacilor și al arbuștilor înalți.

Rezistă până la (- 5) grade iarna. Este necesar să asigurați protecția tuberculului dacă nu îl scoateți din pământ.

Bulbii se plantează toamna — din septembrie până în decembrie, înainte să înghețe solul. Alegeți un loc însorit sau cu semiumbră ușoară, într-un sol afânat și bine drenat. Adâncimea este cam de trei ori înălțimea bulbului, cu vârful în sus, la 5–10 cm distanță. Udați o dată după plantare și păstrați solul moderat umed până la primele frunze. După înflorire îndepărtați floarea trecută, dar lăsați frunzele să se îngălbenească singure — ele hrănesc bulbul pentru sezonul următor.