Brândușă Roseus (roz)

Specie de brândușă din familia Iridaceae, întâlnită în principal în regiunea mediteraneeană.

Numele roseus înseamnă „roz”, referindu-se la florile sale caracteristice, de la roz la liliachiu pal.

Ca și celelalte brândușe, înflorește la începutul primăverii sau toamna, în funcție de climă.

Plantă decorativă, cultivată uneori în grădini de stânci și în grădini

Cum se cultivă

Romanii antici considerau brândușa floarea zeiței zorilor, Aurora. Era cunoscută oamenilor încă din vechea Asiro-Babilonie, din India și din Egipt, cu câteva milenii înainte de era noastră, unde era folosită ca plantă tinctorială, medicinală și decorativă, precum și ca condiment. Denumirea genului Crocus (brândușă) este greacă veche, folosită încă din Antichitate.

Se plantează în septembrie–noiembrie sau în iulie pentru speciile cu înflorire de toamnă.

Brândușa se înmulțește prin cormi, care în fiecare an, la începutul verii, după înflorire și uscarea părților aeriene, se scot din sol și se usucă într-un loc umbros, uscat și aerisit. Apoi bulbii mici de înmulțire formați se separă de cei mari. Cei mari se plantează toamna la 5–8 cm unul de altul, în straturi temporare. Brândușa necesită soluri ușoare, nisipoase, și locuri însorite.

Bulbii se plantează toamna — din septembrie până în decembrie, înainte să înghețe solul. Alegeți un loc însorit sau cu semiumbră ușoară, într-un sol afânat și bine drenat. Adâncimea este cam de trei ori înălțimea bulbului, cu vârful în sus, la 5–10 cm distanță. Udați o dată după plantare și păstrați solul moderat umed până la primele frunze. După înflorire îndepărtați floarea trecută, dar lăsați frunzele să se îngălbenească singure — ele hrănesc bulbul pentru sezonul următor.