Brândușă Etruscus Zwanenburg (galbenă)

Brândușă frumoasă de primăvară, cu flori galben aprins și nervuri mov.

Planta este scundă, de aproximativ 10–15 cm înălțime, și înflorește devreme, primăvara.

Este potrivită pentru plantarea în grădini, grădini de stâncă și pentru decorarea peluzelor.

Este ușor de cultivat și preferă locurile însorite până la ușor umbrite, cu sol bine drenat.

Cum se cultivă

Romanii antici considerau brândușa floarea zeiței zorilor, Aurora. Era cunoscută oamenilor încă din vechea Asirie și Babilon, din India și Egipt, cu câteva milenii înaintea erei noastre, unde era folosită ca plantă tinctorială, medicinală și decorativă, precum și ca condiment. Denumirea genului Crocus (brândușă) este greacă veche, folosită încă din Antichitate.

Se plantează în septembrie - noiembrie sau în iulie pentru cele care înfloresc toamna.

Brândușa se înmulțește prin bulbotuberculi, care în fiecare an, la începutul verii, după înflorire și uscarea părților aeriene, se scot din pământ și se usucă într-un loc umbrit, uscat și aerisit. Apoi, bulbii mici de înmulțire formați se separă de cei mari. Cei mari se plantează toamna, la 5 -8 cm unul de altul, în straturi temporare. Brândușa necesită soluri ușoare, nisipoase, și locuri însorite.

Bulbii se plantează toamna — din septembrie până în decembrie, înainte să înghețe solul. Alegeți un loc însorit sau cu semiumbră ușoară, într-un sol afânat și bine drenat. Adâncimea este cam de trei ori înălțimea bulbului, cu vârful în sus, la 5–10 cm distanță. Udați o dată după plantare și păstrați solul moderat umed până la primele frunze. După înflorire îndepărtați floarea trecută, dar lăsați frunzele să se îngălbenească singure — ele hrănesc bulbul pentru sezonul următor.