Viță de vie soiul Ugni Blanc - cu rezistență complexă - târziu

Acest soi de viță provine din sudul Franței. În regiunea Cognac înlocuiește treptat soiul Folle Blanche. Se cultivă mult și în Toscana, Italia, unde este numit Trebbiano, de aceea mulți consideră că patria sa este acolo. Se dezvoltă bine și în Bulgaria, Moldova, Canada. A devenit cunoscut încă din 1302, când l-a descris botanistul italian Pietro de' Crescenzi. Este numit și Muscadelle și este adesea adăugat în cantitate mică la asamblajul vinurilor albe. Într-o anumită cantitate, adăugat la strugurii soiurilor roșii, intră în compoziția celebrelor vinuri „Chianti”. Acest soi, care ocupă în regiunea Armagnac aproximativ 11 250 ha (75 % din suprafața viilor), bine adaptat la solurile locale, este rezistent la ger, adaptat la făinare și putregai cenușiu, relativ rezistent la secetă și foarte productiv – la un hectar se obțin până la 100-150 hl de vin. Trebbiano este unul dintre principalele soiuri din care se obține „Armagnac”. Caracteristici agrobiologice – face parte din grupa soiurilor cu coacere târzie (strugurii se coc la sfârșitul lunii IX – începutul lunii X). Ciorchinele este mijlociu spre mare, aripat. Boaba este mică, aproape sferică, acoperită cu o pieliță de grosime medie, tare, galben-verzuie, cu pruină. La acest soi nu se observă mărgeluire și meiere. Are afinitate cu portaltoii răspândiți în țară, dar cel mai potrivit pentru el este 41 B. Caracteristici tehnologice – la maturitatea de consum strugurii acumulează aproximativ 18-21% zaharuri, la o aciditate titrabilă de 7-9,5 g/l. Strugurii au un bun conținut de zahăr, care ajunge la 24-25%, și o aciditate ridicată. Vinurile din acest soi au un gust fin și își dezvoltă repede buchetul, dar nu evoluează prin învechire. La noi este folosit mai ales pentru materie primă destinată distilării. Rezistență – butucii sunt slab rezistenți la temperaturile scăzute de iarnă și la secetă, dar au o bună rezistență la făinare și putregai cenușiu. Producție – se remarcă printr-o creștere bună și o fertilitate foarte bună (producția medie la 1000 m² este de 1000-1500 kg). În zona Pomorie și Burgas din el se obține materie primă pentru producerea de brandy („Aheloy”). Frunza — mare, ovală în lungime, puternic sectată, 5-lobată, pâsloasă. Limbul este răsfrânt în sus în mod nedefinit, cu suprafața mare bulbată. Conturul lobului median formează un unghi ascuțit. Sinusurile laterale superioare sunt adânci spre mijlocii, închise, cu deschidere ovoidală și fund rotunjit. Sinusurile laterale inferioare sunt puțin adânci, deschise, cu laturi paralele și fund ascuțit. Sinusul pețiolar este deschis, în formă de liră, cu fund ascuțit, sau închis, cu deschidere eliptică. Dinții sunt mari, triunghiulari, cu bază largă, uneori de culoare mai deschisă. Nervurile pe ambele fețe sunt galben-deschise. Pețiolul este mijlociu de lung, verde-deschis, glabru. Culoarea de toamnă a frunzei este galbenă. Floarea — hermafrodită. Ciorchinele — mare, conic, ramificat la bază, aripat, semicompact. Pedunculul este mijlociu de lung, de grosime medie, lignificat în întregime, tare. Boaba — aproape mică, sferică, galben-verzuie (la supracoacere devine rozalie), cu puncte mici, rare. Pielița este transparentă, groasă, tare. Miezul este suculent, cu gust armonios. Pedicelul este mijlociu de lung, subțire, cu un burelet mic, conic, și o pensulă scurtă. Ugni Blanc este un soi de vin foarte târziu. Strugurii se coc în prima jumătate a lunii octombrie. Preferă solurile ușoare, nisipo-argiloase, unde își manifestă calitățile valoroase. Are o creștere viguroasă, fertilitate foarte ridicată și producție mare. Afinitatea sa cu portaltoii răspândiți la noi este bună. Este sensibil la ger și relativ rezistent la secetă. Boabele nu crapă și aproape că nu putrezesc. Datorită acidității ridicate, din strugurii săi se obține materie primă de înaltă calitate pentru coniac, care se maturează repede. În provinciile Charente și Armagnac (Franța) a înlocuit alte soiuri, precum Folle Blanche, pentru producerea de coniacuri și armagnac.